Astăzi ne propunem să facem un salt in timp, si să-i vedem pe căluşarii noştrii simbeteni de acum 27 de ani.
Dacă nu v-aţi dat seama cine sunt toţi mândrii ficiori din poză, haideţi sa-i recunoaştem împreună:
Aşadar, pe rândul de sus, de la stânga la dreapta, după muzicant: Nelu Vâja, Gheorghe Popa (Meg), Gilucu Mîndrea, Vasile Florea, Ovidiu Bertea, Nelu Bertea.
Rîndul din mijloc: Gheorghe Blendea, Viorel Mîndrea (Mănăil), Vasile Şuteu, Nelu Bobeş, Gheorghe Popa (Mihucă), Vasile Damian.
Rîndul de jos: Viorel Popa, Duţi Sebeşan, Vasile Marcu, Vasile Achim, Mihai Gălbincea, Vlad Muşat, Sorin Şuteu, Mihai Popa, Lucian Andreiaş, Marius Lascu, Sorin Bertea.
Fotografia de mai sus face parte din arhiva familiei Vâja, şi a ajuns aici pe pagină prin amabilitatea Aurorei, căreia îi mulţumim din suflet.
Şi ca să ne dăm seama ce obicei frumos am avut, si, cine ştie, poate odată îl vom avea din nou la noi în sat, haideţi să citim câteva cuvinte despre Căluşari:
Căluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului trecut, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii, alături de 43 de alte datini şi obiceiuri străvechi din toată lumea.
Căluşarii reprezintă participanţii la dansul Căluşului, dans tradiţional românesc, prezent în timpurile vechi atât în Moldova cât şi în Transilvania, dar care astăzi mai este practicat doar în Muntenia şi Oltenia.
În mod tradiţional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusaliilor, şi are scop tămăduitor, însă există documente istorice care atestă practicarea dansului şi cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldaţii lui Mihai Viteazul, “căluşerii”, ce se aflau sub conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigismund Bathory în 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.Cu origini necunoscute, pierzându-se în timp undeva prin epoca pre-romană, căluşul este considerat de specialişti cel mai vechi şi mai spectaculos dans popular românesc.Din păcate, prea puţini ştim ce poveste fantastică se ascunde în spatele acestui dans magico-mitic.Jocul căluşarilor este, nu numai cel mai „bătrân” dar şi unul din cele mai complexe dansuri autohtone, mesajul pe care ni-l aduce din acele vremuri fiind îmbrăcat într-un strai mitic şi arhaic.
Dansul se situează undeva la marginea legendei, de aceea nu pot spune nici specialiştii exact de unde i se trag rădăcinile.
Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial face cunoscut lumii întregi o fărâmă preţioasă a tradiţiei româneşti, contituind astfel o şansă pentru supravieţuirea sa.
Felicitări simbetenilor noştri care au fost odată căluşari, şi sperăm că vom mai vedea obiceiul acesta şi la noi la Sâmbăta de Jos.
Pentru documentare am folosit sursele: Enciclopedia Wikipedia, si pagina românilor din Germania, www.rom2.de