Sâmbăta de Jos, o stare de spirit…

La Beijing staţiile de autobuz au nume foarte frumoase şi uşor de pronunţat iar panourile luminoase care indică numele staţiilor sunt legate cu lanţ.

Dacă nu vă  place transportul in comun aveţi posibilitatea să meargeţi frumos cu taxiul. Acestea arată într-un mare fel, cu protecţie anti-efracţie iar în loc de brăduţul mirositor cu “Petrom” agăţat de oglinda la şofer, nişte ciucurei roşii şi chinezesti, cum altfel…

In episodul următor, poze de la Marele Zid. Chinezesc şi el, desigur :) 

Ne-au invitat colegii de aici la un restaurant de-al lor in care fiecare avea în faţă plita proprie pe care işi gatea singur din “materiile prime” ce treceau prin faţa lui, fară număr, pe o masă rotativă.

Din păcate, după ce le găteai in “zama” din dotare, cărneturile alea roşii nu mai arătau aşa de bine

Pe perete era un tablou mare in care erau desenate şi explicate părţile componente ale unei vaci, pentru ca lumea să se nutrească in cunoştinţă de cauză.

Clar, am înţeles tot ce scrie acolo, deci “pulpă dreapta spate”, “ceafă”, si restul vă las pe voi să descifraţi.

Mâine o sa vă prezint poze cu taxiurile in Beijing, cum se numesc staţiile de troleu de pe stradă, şi alte amănunte interesante de aici.

Rămâneţi aproape.

La sfârşitul săptămânii trecute, Herghelia noastră a împlinit 90 de ani. Câteva imagini de la eveniment:

Au participat si Prinţul Paul de România împreună cu Prinţesa Lia:

Şi alteţele noastre regale, locale:

Deoarece n-am participat personal la eveniment, pozele sunt de imprumut: cea cu familia regală de la Buna Ziua Făgăraş iar celelalte două de la vecinul si prietenul Cosmin.

Revin in curând cu imagini de lângă Marele Zid Chinezesc.

Vă aştept aici pe site.

Şi o vedere din lateral…

Cu mai multe detalii, peste 12 ore când o sa ajung in Beijing.

Aşa sună sloganul unei firme producătoare de valize, firmă care are magazine şi reclame în toate aeroporturile lumii.

O să prezint aici sub formă de jurnal de călătorie şi imagini o parte din poveştile valizei mele, de pe unde s-a preumblat şi de pe unde o să călătorească ea in continuare.

Pentru azi, o poveste din 2007 din Africa de Sud despre o reptilă care imi intra in cameră şi mi se aşeza de fiecare dată în acelaşi loc, pe perdea

Click AICI pentru poveste.

Voi reveni…

…în schimb sunt in plină desfăşurare meciurile intre echipele de “Old Boys” din Ţara Făgăraşului.

Şi chiar dacă nu mă prea încadrez eu ca vârstă la Old Boys, prin amabilitatea d-lui Cosmin (care scrie nişte articole foarte interesante pe site-ul Blog de bloc) am avut şi eu onoarea să-i cunosc pe aceşti baieţi extraordinari şi să joc fotbal alături de ei.

Sâmbătă 24 iulie am avut ca oaspeţi la Făgăraş echipa Old Boys din Oraşul Victoria, meci in care am avut plăcuta surpriză să am ca “adversar” un consătean de-al nostru, şi Muşat pe deasupra :)

Nu puteam rata ocazia să pubilc imagini de la eveniment, mai ales că din cei douăzeci şi doi de jucatori din teren, trei eram din Sâmbăta de Jos…   

Aşadar, o poză împreună cu echipa din Victoria:

2 x Muşat :

…şi Cosmin, in plină acţiune:

O săptămână excelentă vă doresc.

Am citit săptămâna trecută în ziarul “Adevărul” un articol scris de Grigore Cartianu, cu referire la evenimentul tragic petrecut pe 14 iulie. Mi s-a parut unul dintre puţinele materiale din presă care au comentat decent acest trist episod, şi mai ales unul dintre puţinele articole din care oamenii ar putea să inveţe ceva. Aşadar…

“Dacă Mădălina ar fi cunoscut-o pe ţaţa Ioana…

Atunci când se frânge o trestie, te întrebi: de ce? Pentru că o bate vântul, ţi se spune. Sau pentru că trestia e bătrână, gata, i-a venit sorocul.

Dar Mădălina Manole nu se afla la apusul vieţii, aşa cum a rânduit-o Dumnezeu, şi nici vifor prea mare nu părea să şuiere pe uliţa ei. Era o femeie în floarea vârstei, cu un trecut bogat şi cu un prezent aşezat. La 43 de ani, avea de toate: un soţ, un copil, părinţi, socri, prieteni. Plus o carieră plină de succese, plus o situaţie materială pe care mulţi ar invidia-o…

Avea, dar nu şi-a dat seama cât de fericită ar fi putut fi. Şi cât de important e să trăieşti ca să te bucuri de toate astea…

Tragedia „fetei cu părul de foc” îmi aduce în minte povestea unei bătrâne dintr-un sat uitat de lume. Îşi pierduse bărbatul în vremuri imemoriale (eu, unul, nu l-am prins în viaţă, deşi cunoşteam fiecare frunză din „prunii lu’ Lecu” şi beam apă zilnic din „izvoru’ lu’ Lecu”), iar copiii şi nepoţii erau departe, risipiţi în lume. Destinul o lovise crunt când singurul fiu care-i rămăsese alături, să-i fie mângâiere la bătrâneţe, murise înecat într-o fântână…

Ţaţa Ioana era o femeie bătrână, singură, lovită de sărăcie. Şi-a jelit fiul, şi-a oblojit cu buruieni bubele bătrâneţii şi a continuat să lupte pentru viaţă. Aşa stafidită cum era, bolnavă şi adusă de spate, îşi păştea zilnic cele trei-patru vaci, le mulgea, făcea urdă şi dădea zerul la porci. Se trezea în zori, pe răcoare, şi îngrijea grădina de legume. Plivea buruienile, înarmată cu o săpăligă preistorică. La amiază, când era arşiţa mai mare, se punea în patul ei cu saltea de paie şi dormea un ceas, două, apoi o lua de la capăt. Făcea de mâncare într-o tigaie, fierbea câţiva cartofi, punea două-trei mere în traistă şi ieşea din nou cu vitele la câmp. Iar în timp ce Joiana, Dumana şi Mercureana păşteau, bătrâna strângea vreascuri de pe la marginea pădurii, să aibă la iarnă, când o bate crivăţul.

Tot acolo, la câmp, ţaţa Ioana mai avea o ocupaţie: citea dintr-o Biblie veche, jerpelită, strânsă între două coperţi negre. Uneori o surprindeai citind cu voce tare - parcă recita dintr-un poem al copilăriei sale imemoriale -, dar nu se sfia. Convieţuirea cu Dumnezeu nu era un motiv de ruşine, chiar dacă unii o mai vorbeau urât pe la spate…

Ţaţa Ioana şi-a dus traiul, astfel, până după 80 de ani. Părea o nălucă, printre vacile ei, pe care le mâna pe uliţă, hei-hei-hei-hei, hei-hei-hei-hei… Nu s-a plâns niciodată de nimic şi nici nu s-a gândit să-şi ia viaţa. S-a bucurat de ea până la sfârşit, când din trupul ei firav s-a scurs, pe patul cu saltea de paie, ultimul strop de viaţă.

Femeia aceea bătrână, săracă, singură şi bolnavă descoperise că odihna se află la loc cu verdeaţă. Dar până la promisiunea odihnei de apoi, îşi găsise aici, pe pământ, cel mai frumos loc cu verdeaţă. “

Mire, Profa şi Sisi.

După cum povesteam, am pornit cu Ionel şi Eugen pe Râu în jos până la Olt, să descoperim şi să fotografiem jungla verde din dotare…

Printre tufişurile dese se zăreşte un pescar in acţiune. Cine o fi oare ?

Alţi doi pescari stau în apă până la genunchi, să simtă de aproape pulsul apei…

Au început să înflorească şi salcâmii…

In Gura Râului, apa limpede se amestecă cu Oltul, rezultând jumătate oglindă, jumătate tulbureală…

Şi pescarul singuratic, dincolo de Râu…

Urmează in episoadele viitoare: portrete in prim-plan cu cei mai buni pescari din S-E Europei. Rămâneţi aproape ca să-i cunoaşteţi.

Un gând bun tuturor.

Bine v-am regăsit.

S-au terminat campionatele de hanbal in fiecare ţară, Macabi Rishon a luat titlul in Israel, în România in prima ligă la masculin HC Odorhei a terminat pe 7, iar băieţii noştri sunt acum acasă în vacanţă, fără antrenamente, meciuri şi stres.

Am pornit şi eu duminica trecută împreună cu Ionel si Eugen să explorăm vegetaţia, pescarii, bălăriile, flora si fauna din micul Vietnam pe care îl deţine satul nostru prin zona Tănăroage-Gura Râului-Olt.

Au rezultat imagini de mare senzaţie, care ar face audienţă si pe Discovery sau National Geografic…

Foarte curând, aici pe site. Rămâneţi aproape…

Exact cum era şi in poza asta, la inceputul anilor ‘80 alături de generaţia lui, Neluţu a rămas până la sfârşit un veşnic copil.

Nu prea sunt cuvinte de spus când cineva pleacă atât de tânăr dintre noi.

Nu te vom uita. Rămas bun…

Duminică 16 Mai a avut loc la noi în sat Maslu de obşte, mai devreme cu aprox. o lună decât eram obişnuiţi din ceilalni ani, şi fără canicula din toiul verii care ne făcea să căutăm un loc mai răcoros la umbră.

Din păcate n-am reuşit să fiu prezent, dar m-am bazat pe corespondentul special de la faţa locului, in persoana d-lui Nan, pentru imagini de la eveniment:

Cu ocazia asta îi transmitem La Mulţ Ani lui Nan pentru aniversarea de ieri, cu schimbare de prefix ;) 

Un gând bun tuturor !

Au venit acasă în vacanţă Mirela si Ionel după un an petrecut in Israel, văru’ Şuteu s-a întors şi el din Austria, aşa că ne-am chefuit Sâmbătă noaptea in curte impreună cu Şuteii, Silvia & Eugen, Cosminoiu, etc.

Vecinu’ de din sus, Nicuşor, s-a delectat cu muzică live, prim solist fiind văru’ Sorin. Aveţi mai jos şi o scurtă mostră din repertoriu de sâmbătă noaptea:

Asculta mai multe audio Muzica

Şi dacă tot a fost timp frumos sâmbătă, ne-am dat o tură şi cu motoarele prin împrejurimi, despre toate astea consemnând pe pagina lui,  vecinu’  Cosmin:  

http://blocul8a.wordpress.com/

Vă aşteptăm să vizitaţi şi pagina lui, unde mai scrie una-alta de prin zona noastră.

Şi încă o veste: anul acesta Maslu de obşte va fi la noi la Sâmbăta de Jos pe 16 Mai.

Să ne vedem cu bine acasă. 

Pentru cine nu a mai fost de mult în târg la Voila, şi îi era dor, o poză cu câţiva cai frumoşi împreună cu stăpânii lor, iar pentru cine nu a văzut până acum celebrul interviu pentru Balul Bobocilor, cu ”Maxim şasă cai”, vi-l recomand cu căldură, chiar dacă nu are legătură cu Dirly, Coţoi, sau alţii de la noi. Enjoy…

Aşa de mare succes a avut filmarea de mai sus, că a apărut şi o băutură spirtoasă inspirată din interviu:

Să fiţi iubiţi !

Laura şi micuţa Sarah…

Plus bonus, Naşu si Sarah, pentru că mi-a plăcut mult poza asta…

Toate cele bune tuturor !

”Hristos a Înviat, ce vorbă sfântă,

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi,

Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă,

De câte ori, creştine, o auzi…”    (Vasile Militaru)

Un gând bun pentru toată lumea, sărbători pline de linişte, pace in inimi, şi să ne vedem cu bine acasă.

De la Mirela am primit şi o poză făcută la Icoana Invierii de la Mormântul Sfânt din Ierusalim, pe care o puteţi vedea astăzi în zi de sărbătoare aici pe pagină, impreună cu Biserica noastră din sat.

Hristos a Înviat !

Aud tot mai des spunându-se că Ziua Naţională a României ar trebui fixată la 1 Aprilie, ţara noastră fiind un tărâm al păcălelilor fără sfârşit.

Cea mai tare păcăleală din viaţa mea am primit-o in clasa a VII-a, prin 1994, când in pauza de la şcoală, in loc de pacheţel, am descoperit un sandwich din carton pe care scria mare “Poftă bună de 1 Aprilie ! “

Noroc că a venit Mirela repede in pauză si mi-a adus adevăratul pachet, că altfel leşinam de foame pe la şcoală, micuţ fiind aşa, din fire  ;)

Păcăleli nevinovate şi frumoase vă doresc pentru azi…

Toate cele bune.

…după 5 zile de telefoane la helpdesk-ul romtelecom, sesizări, plângeri, OPC, băgat de dulce in traistă, etc, s-au rezolvat problemele tehnice cu site-ul.

Profesionişti foc cei de la romtelecom, mai ales când incasează factura pentru webhosting pe un an în avans, ca apoi să te trezeşti cu site-ul picat o săptămână, din vina lor. Tipic românesc.

Una peste alta, de azi suntem “back in business” !

Vă doresc toate cele bune in Săpămâna Mare, şi  multă linişte in suflet.

Cu drag,

Lau.

Dacă doriţi să vedeţi cele mai tari imagini făcute vreodată la noi in sat de când s-a inventat aparatul foto până în prezent, dacă doriţi să vă convingeţi încă o dată că suntem cei mai tari din S-E  Europei , şi in general dacă aţi avut dubii privind imensul potenţial artistic al satului nostru, staţi cu ochii aici pe site.

Urmează un material de senzaţie !

(…acţiune, mister, suspans ! )

După modelul marilor vedete care acordă exclusivitate pentru imaginile cu bebeluşii lor, am obţinut şi noi de la părinţi, imagini cu micuţul Davide Holoşpin.

Felicitări Dan şi Ramo, să vă trăiască Davide, şi să vă bucuraţi de el.

Să ne auzim cu veşti bune !

O primăvară frumoasă şi plină de soare pentru toată lumea !

La Mulţi Ani şi multă sănătate, Şutei mari şi mici.

Cu precizarea că Ale a împlinit 10 ani si Maica 85.

…şi cine nu crede că în poză sunt patru generaţii de Şutei, să pună mâna să calculeze !

Toate cele bune tuturor !

Dragă soro,

de ziua ta m-am gândit să pun aici pe pagină aceste poze care să-ţi transmită un fior la inimă, pe acolo prin ţări străine unde te preumblii de ceva vreme. Aşadar, în ordinea numerelor de pe tricouri:

- Ionel, soţul tău iubit, în acţiune.

- Ionel cu Bobby, deoarece ştiu că ţi-e dor de codău.

- Tu şi patrupedul.

- Şi nu în ultimul rând, pentru nostalgia vacanţelor voastre pline de stress, grătare, bowling, griji şi trezit devreme, o poză cu finii voştrii dragi, plus cumătru’ din Sâmbăta.

La Mulţi Ani !

Am fost în weekend să văd şi eu minunea de lângă noi, pârtia de ski inaugurată recent la Sâmbăta de Sus, în zona cu fântâniţa Părintelui Arsenie, nu departe de Manastire, dar care poartă numele “Moţul Drăguşului”, fiind amplasată pe teritoriul satului nostru vecin, cultivator de căpşuni.

Foarte bună iniţiativa domnilor care au investit acolo şi au realizat pârtia, mai ales că o zonă atât de frumoasă ca a noastră merită să fie un punct de atracţie inclusiv pentru iubitorii sporturilor de iarnă.

Fiind la început, sunt sigur că se vor îmbunatăţi cu timpul unele aspecte, cum ar fi lungimea pârtiei (în cazul ăsta lungimea chiar contează ), un tun-două de zăpadă care să acopere porţiunile cu pamânt şi gheaţă, nişte locuri de parcare, cratima pusă aiurea pe bannerul cu “Bine a-ţi venit”, etc,  dar una peste alta, învestiţia şi iniţiativa merită salutate.

Aşadar, ne vedem în Sâmbăta la ski.

O iarnă frumoasă in continuare, plus câteva poze.

Avem un mic anunţ:

Vând casă în Sâmbăta de Jos, Nr. 137, suprafaţă totală 2170 m2, racordat la electricitate, fântână, preţ negociabil.

Informaţii la Fam. Bertea, telefoane:

0745 187 427

0758 067 890

0728 237 288

Cei doi Moşi-Crăciunei din poză sunt Sebi şi Cristi, doi simbeteni de bază, chiar dacă locuiesc la Cluj. 

La fel ca toţi copiii cuminţi, şi ei îl  aşteaptă pe Moşul cel adevărat, să le îndeplinească dorinţele.

Tuturor un An Nou excelent, şi să de vedem mai des pe acasă pe la Sâmbăta.

Sărbători Fericite !

Pentru că decembrie e luna copiilor, când vin Moş Nicolae şi Moş Crăciun, şi pentru că s-a aprins aici o dezbatere încinsă privind alegerile prezidenţiale, îi dăm cuvântul domnului Mihnea să ne lămurească aşa cum ştie el, ca un om mare:  Mihnea, spune-ne, cine crezi tu că e cel mai bun de preşedinte ?

…şi soarele e tot mai mic, în diametru !

Cu sunet, apăsaţi “Play”, vă rog

Bine v-am regăsit.

Am avut bucuria să trec alaltăieri pe-acasă prin Sâmbăta, să iau cu mine camera foto şi sa surprind momente din ziua de octombrie plină de soare şi miros de toamnă.

Vă aştept aici pe site pentru 3 minute de muzică şi culoare.

Pe foarte curând.

Spor !

Am fost acasă în Sâmbăta şi am avut surpriza să găsesc grădina plină de pitici. Se jucau ascunselea prin cucuruz, montau un cort, meştereau, era tot o voie bună şi o veselie.

I-am convins sa participe la o şedinţă foto special pentru site, şi o parte din rezultate le vedeţi mai jos.

Magda, poate ne faci prezentările, deoarece nici eu nu-i cunosc pe toţi copiii din poze, şi cred că mai sunt simbeteni care dau rar pe acasă şi nu-i mai ştiu pe cei din generaţia de pici.  

O săptămână minunată vă doresc, şi vă las în compania generaţiei 2000 +

În fiecare an, în ziua treieratului, ne adunăm cu mic cu mare, cei care avem pământ dat in parte la Drăguşanu’, ca să ni se împartă norocu’ la sac.

Haideţi să urmărim împreună un scurt filmuleţ de la împărţitul bucatelor de anu’ ăsta, şi să nu uităm vorba cântecului:

“Avem contract pe viaţă cu visul şi cu glia

Traiască libertatea, traiască România ! “

Mare atenţie, cu sonorul la maximum, vă rog !

Pe mine mă cheamă Maria Vîja, tocmai am împlinit 5 anişori şi după cum vedeţi, sunt tare frumuşică…

De ziua ei îi transmitem şi noi Mariei La Mulţi ani, să crească mare şi cuminţică, şi să aducă numai fericire celor dragi.

La Mulţi Ani şi un gând bun din partea fam. Muşat.

Câteva fotografii de la evenimentul de sâmbătă 15 August sărbătorit la Sâmbăta de Sus, cu domnu’ mire şi domnu’ nun, mai precis Nan, membrii de bază ai generaţiei care ne jucam “ascunsea” şi “flori, fete” pe banca din Vâja, seara în vacanţe:

La Mulţi Ani, Ramo şi Dan ! Vă dorim să trăiţi ca’n poveşti, fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Fotografiile au fost publicate aici  prin amabilitatea www.ana-studio.ro 

Am primit din USA, de la Mihaela, o poză foarte frumoasă cu fetele de la noi din sat de pe vremea când mergeau în turneu prin ţară cu “Banu’ Mărăcine”.

Poate ne şi povesteşte vreuna dintre dansatoare în ce an a fost făcută poza, cine era instructorul lor de atunci, pe unde au dat spectacole cu acest joc, precum şi alte amănunte interesante.

Salutări şi toate cele bune, fetelor, pe oriunde v-aţi afla voi acum, şi ca să vă amintiţi mai bine de dansul vostru, am găsit un scurt fragment din “Banu Mărăcine”, e drept, filmat în condiţii nu prea bune, dar sper să vă placă: