S.O.S. Sâmbăta de Jos!

Acum trei săptămâni când am fost acasă, cineva mi-a lăsat sub poartă într-un pilic o scrisoare scrisă de mână, ordonat, de unde deduc că a pus mult suflet in cuvintele scrise acolo.

Nu știu cine e, nu vreau să investighez, poate vom afla într-o zi, dar aș vrea ca toată lumea să citească scrisoarea asta. Și să bage la cap! 

Și nu în ultimul rând îți mulțumim, omule, care te-ai gândit la noi și la generațiile viitoare: 

”Vroiam să vorbesc de mult timp cu tine în legatură cu o problemă care mi se pare foarte importantă. E legată de Sâmbata de Jos, mai precis de gradul de ecologizare din zonă.

Nu o sa mă leg de bidoanele de plastic care zorzonesc in râu, acolo unde de altfel se și spala copiii (deși si astea ma deranjeaza) ci de deversările zilnice în raul Sâmbata sau pârâiașul ăla care curge paralel cu el(deci nu pe strada principală).

Eu imi aduc aminte ca de mic(cred că am ajuns pe aici pentru prima oară la vreo 12 ani) vedeam frecvent cum oamenii arunca gunoiul in râu sau chiar găleti cu pipi de porc. E normal? Nu ti se pare extrem de dăunator?

Eu mă tot gandesc la miliardele de galeți cu urină si gunoaie care se devarsă in râu și apoi ajung in Olt versus isteria nu știu cărui hipster care te trage de urechi că ai aruncat un cotor pe lânga coș(nu ca l-as fi aruncat).

Cred că in principal intensificarea ecologizarii se realizează acolo unde nu trebuie, adica la oraș, unde totusi lumea aruncă gunoiul la gunoi. 

Și aici există tomberoane, nu? Dar lumea se folosește de acest râu și nu îmi explic de ce.

Râul mi se pare minunat, dar mulți nu îl văd în modul ăsta și as vrea sa știu dacă există oare vreo modalitate în care să îi facem pe oamenii din Sâmbata să realizeze că râul Sâmbata și Oltul sunt minunate și că trebuie păstrate ca atare.

Că degeaba ai curtea dichisită cu marmură dacă bulboaca pute si copiii se balacesc in rahat de om și pipi de porc. 

O sa îmi spui că așa e de când lumea. Poate fi, nu te contrazic, dar cred că acum 200 de ani lumea nu era in stadiul ăsta de imbâcsire și de poluare. Văd cumva gunoiul aruncat pe râu ca cireașa de pe tort.

Atât ne mai lipsea…” 

Voi reveni pe această temă.

Voi insista până când nici un gram de căcat nu va  mai murdări râul, valea sau pârâul de la noi din sat.